Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta sa simti....

Sa crezi, sa simti si sa-ti fie frica sa spui....

Mi-am iubit bunica ! Tot timpul a fost un exemplu pentru mine ! De cate ori o uram ca ma punea sa fac lucruri pana ieseau perfect tot de atatea ori, azi, ii multumesc. A fost o fiinta mica si fragila in aparenta, dar puternica si dura in realitate. Iti spunea intotdeauna ce gandea si niciodata ce ai fi dorit sa auzi! Nu exista sa puna mana pe ceva si sa nu termine, n-avea somn pana ce nu iesea perfect. Nu exista sa nu se priceapa la ceva, orice isi punea in minte infaptuia. Ma certa ca n-o sun mai des - si meritam - intotdeauna imi repeta ca o s-o gasesc moarta in casa, ca sa ma sperie. Eu ii spuneam ca nu doresc, dar daca are nevoie de mine eu voi sti! De cate ori n-o sunam, ca n-aveam timp, mereu, iar cand sunam obligata de ceva care nu stiu sa traduc nici azi - de ce - era in impas si avea nevoie de mine (in ultima perioada cand devenise mai neputincioasa, a trait 92 de ani).  Se implinesc 2 ani - pe 15 februarie -  de cand nu mai e printre noi.  Si acum pot spune, aici, und