Sunt o norocoasa! A fost benign!

Este pentru prima oara in viata mea cand greu am vorbit, greu am acceptat si totusi am invins! Determinarea mea a fost singura care m-a sustinut. Pana am gasit-o ....insa     a durat ceva.....IAR PENTRU ACEST LUCRU LE MULTUMESC celor 2 barbati din viata mea FLORIN SI  VICTOR

Daca deschideam gura - imediat, in secunda 2, cineva era gata sa-mi povesteasca despre o cunostinta de a lui care a patit..., a avut.... si in prezent ....e bine ....de ceva ani buni.... si .asa ...am renuntat. In situatii de genul asta sau mai bine zis EU nu eram dispusa sa ascult ceva, de la cineva, care a auzit..... Eu as fi vrut sa vorbesc cu cineva ca mine. Nici asa nu mi-a fost bine. Nu se aseamana nimic cu nimic si nimeni cu nimeni. GREU AM VORBIT!!!! CUM MI-E GREU SA SI SCRIU - ACUM !

Ca tot ce fac eu si acest lucru l-am facut relativ repede sau cum a zis medicul meu oncolog GALOPANT!

Acum sunt bine. Sunt bine? Inca nu pot spune cu convingere ca sunt bine! Inca ma doare, inca ma gandesc, inca ma nu mi-a trecut/ inca  lupt cu mine! Promit sa scriu si mai ales sa descriu prin ce am trecut.

Am sa multumesc tuturor celor care mi-au fost alaturi si m-au sprijinit. Persoanelor care au avut rabdare sa ma ajute. Numele lor sunt: Mioara, Geanina, Vera, Vova. Mircea, Vali, Coca, Ada. Au fost cativa care-si ascundeau lacrimile greu si desi atunci i-am simtit alaturi  am inteles tacerea lor.

Voi imparti povestea in capitole. Sper sa gasesc puterea si cuvintele potrivite, sa pot reda ce-am simtit, prin ce-am trecut, cum am depasit, cum am infruntat boala si cum ma lupt cu gandurile si acum. De cata atentie si dragoste am avut si am parte. Cum am realizat cat sunt de iubita!